STIL, stiluri, s.n.
I. 1. Mod specific de
exprimare într-un anumit domeniu al activităţii omenesti, pentru anumite scopuri ale
comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane;
spec. totalitatea mijloacelor
lingvistice pe care le foloseste un scriitor pentru a obţine anumite efecte de ordin
artistic. ♦
Greseală de stil = greseală de exprimare constând fie dintr-o
abatere de la regulile
sintaxei, fie dintr-o întrebuinţare
improprie a
termenilor. ♦
Talentul,
arta de a exprima ideile si sentimentele într-o formă aleasă, personală. ♦
Limbaj. ♦ (Rar) Construcţia caracteristică a
frazei într-o limbă.
2. Ansamblul particularităţilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivităţi sau unui individ. ◊ Loc. adj.
De stil = executat după moda unei anumite epoci din trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de a acţiona, de a se comporta. ◊ Loc. adj. si adv.
În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu
amploare.
3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului
calendaristic, între care există o diferenţă de 13 zile. ◊
Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după
calendarul gregorian.
Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după
calendarul iulian.
II. Condei de metal sau de os, ascuţit la un capăt si turtit la celălalt, cu care se scria în
antichitate pe
tăbliţele de ceară.
III. (Bot.) Porţiune subţire si
cilindrică a
pistilului, care porneste de la
ovar si se termină cu
stigmatul. [Pl. si: (
III)
stile] - Din fr.
style, lat.
stilus. Sursă
: DEX'98
(
51915)
- LauraGellner